Ne dorim prinţi. De ce alegem broaşte?

Bărbaţii care să posede un titlu real de prinţ sunt puţini. Cei ce posedă vreun tip de titlu nobiliar sunt probabil ceva mai mulţi. Doar din aceste date, ştim că sigur nu toate vom întâlni vreun prinţ sau vreun conte care să se îndrăgostească nebuneşte de noi, să ne răpească şi să devenim peste noapte „prinţesa” inimii lui. Dacă ai trecut cumva prin această experienţă şi eşti deja prinţesă cu titlu şi supuşi şi toate cele, te rog să ignori comentariile răutăcioase. Poţi citi totuşi mai departe, despre alegerile muritoarelor de rând.

Există şi cealaltă variantă a prinţului. Broasca. Cum care broască? Cea pe care o săruţi şi care se transformă în prinţ. Uneori o tot săruţi, ba dimineaţa devreme, ba înainte de miezul nopţii, dar cumva, vraja aruncată asupra prinţului tău nu se rupe. Insişti şi cauţi mai multe variante, mergi la vrăjitoare, îi faci mâncare, sari de trei ori pe un picior şi cauţi cuvinte mieroase care să îi deschidă inima către tine.

Poate că a venit timpul să te opreşti şi vezi realitatea în faţă. Broasca de lângă tine e doar atât. O broască. Nu e un prinţ. Ba s-ar putea să te alegi cu vreo câteva chestii nu prea drăguţe pentru  o prinţesă în urma interacţiunii atât de îndelungate cu broasca. Nu te gândi că poate nu ai încercat tu destul.

Dacă chiar vrei un prinţ, renunţă la a săruta broscoiul. Da, nu există prea mulţi cu titlu nobiliar, care fie vorba între noi, nu ştiu cât de mult te mai ajută în lumea de azi, în afară de orgoliu, dar există bărbaţi faini care posedă o grămadă din atributele mult-doriţilor prinţi, nu doar chipeşi şi carismatici. Sunt cei care ştiu să se poarte cu o femeie şi nu o vor doar ca sclavă în jurul casei sau obiect de decor. Sunt cei care s-au maturizat şi au învăţat să se transforme singuri.   

Înainte de a-l găsi sau de a te găsi adevăratul prinţ, trebuie să devii tu prinţesă. Nici prinţul din povestea „Cenuşăresei” nu s-a uitat la ea prea mult, până când nu a devenit ea o prinţesă, deşi asta era doar o înşelăciune. Chiar de la această poveste şi-a primit numele şi un complex psihologic, „Complexul Cenuşeresei”. Femeile care au acest complex, pentru că mi se pare prea aspru să spun suferă, nu se valorizează suficient şi cred au nevoie de altcineva care să le ofere valoare, de exemplu, „un prinţ”.

Ce mi se pare însă suspect este că aceste femei nu sunt mai proaste sau mai puţin valoroase decât celelalte. Sunt doar rezultatul educaţiei primite din familie, din societate, din filmele văzute şi cărţile citite. Sunt o rezultantă a modelelor văzute. Nu îşi cunosc comoara din interiorul şi lasă alţi oameni să le spună care e valoarea lor.

Aşteaptă să apară cineva să le salveze şi să le facă viaţa mai uşoară, când primul lor salvator ar trebui să fie chiar ele însele. Chiar şi Zâna cea Bună din povestea amintită are alte preocupări. Realitatea e că nu prea există această minunată fiinţă care să ne bată pe spate şi să ne spună să stăm liniştite până ce pune ea totul la punct, aşa cum trebuie, în viaţa noastră.

Mă bucur totuşi că există o cale de trezire pentru aceste femei. Şi totul începe de la sondarea propriului sine. Şi de la a nu mai accepta să îi stabilească altcineva valoarea. Imediat ce se trezesc, încep să facă ordine în viaţa lor şi să fie mai selective cu persoanele care le trec pragul inimii.

Atunci, când se opresc din a săruta broaşte şi a lăsa pe alţii să le spună care le e însemnătatea, e momentul să aprofundeze mai mult calea care le duce pe drumul de a deveni prinţese. Iar o prinţesă citeşte, studiază şi nu lasă pe altcineva să o ducă în mocirlă. Acţionează aşa cum crede că este mai bine, ia decizii şi nu se mai lasă manipulată emoţional de nimeni.

Primul pas este să devii tu o prinţesă, apoi prinţul te va găsi.

„Era odată un prinţ şi prinţul acela voia să se însoare cu o prinţesă, dar cu o prinţesă adevărată. Şi a cutreierat toată lumea ca să găsească una pe placul lui şi tot n-a găsit. Prinţese erau destule, dar el nu putea să ştie dacă erau cu adevărat prinţese, fiindcă tuturora le lipsea câte ceva. Şi prinţul s-a întors iar acasă şi era foarte necăjit, pentru că tare ar fi vrut să găsească o prinţesă adevărată.” – Hans Christian Anderson „Prinţesa şi mazărea”

O zi minunată!

P.S.: Dacă doriţi să aflaţi povestea unei prinţese, aveţi mai jos link către site-ul Elefant.ro pentru cartea „O prinţesă americană. Povestea de dragoste dintre Meghan Markle si Printul Harry” de Leslie Carroll.

Photo credits: Imagine de <a href=”https://pixabay.com/ro/users/Pipsimv-18002/?utm_source=link-attribution&amp;utm_medium=referral&amp;utm_campaign=image&amp;utm_content=334970″>Daniel Steinke</a> de la <a href=”https://pixabay.com/ro/?utm_source=link-attribution&amp;utm_medium=referral&amp;utm_campaign=image&amp;utm_content=334970″>Pixabay</a>&nbsp;