19 octombrie 2017, ora 23,35. Mi-aduc aminte perfect momentul în care am luat decizia. Binenţeles că ştiam de ceva vreme de concursul de la Editura Berg(Super, Editura Berg! Sper să mai faceţi astfel de concursuri!). Termenul limită de trimitere a unei povestiri SF era 31 octombrie 2017, iar ceea ce se putea câştiga e visul oricărui scriitor, aspirant-cum sunt eu, sau nu: publicarea poveştii într-un volum de povestiri SF.
Înainte să iau decizia, cea de a încerca măcar să scriu o povestire SF, am trecut printr-o săptămână în care îmi venea mereu în minte concursul, dar de fiecare dată îl trimiteam într-un colţişor al minţii de unde nu putea să mă deranjeze. Ghiciţi ce? Concursul revenea în mintea mea, de câte ori credeam că nu mă voi mai gândi la el. Apoi, am început să-mi găsesc scuze. O grămadă de scuze! SF-ul nu este tocmai zona mea de confort când vine vorba de scris. Mi-ar plăcea să devin autoare de romane SF, dar pare doar un vis foarte îndepărtat, aşa că deocamdată mă mulţumesc cu savurarea acestui tip de romane. Apoi, mi-am zis că nu are rost, că nu am timp (iar programul meu, foarte încărcat de o grămadă de lucruri importante şi care trebuiau realizate în acea perioadă, era de acord cu mine), că e prea târziu, etc.. Ce aş putea să scriu eu într-o povestire SF? Aşa am ajuns ca, în acea noapte, să-mi vină o idee. Urmată imediat de o decizie. Ce era suficient de clar pentru mine, era că pe lângă elementele SF, trebuia să fie şi o poveste de dragoste. Ce să-i faci? Fetele, tot fete rămân.
Numai că acea idee nu reuşeam nicicum să o duc la bun sfârşit. Vineri, 20 octombrie, am renunţat din nou la ideea de a scrie şi de a participa la concurs. Sâmbătă, mi-au mai venit vreo câteva idei, dar ceva tot nu se lega. Duminică, mi-am zis: „Hai să încerc cu ce am până acum!”. Ideea iniţială pentru povestea SF a dispărut, dar imediat i-a luat locul o alta. Şi da, de data asta cumva toate aveau o logică. Nu ştiu alţii cum scriu, dar mie îmi place să am un plan. Câteva idei generale, să ştiu de unde pornesc şi unde trebuie să ajung. Ca urmare, duminică am început să scriu planul. Luni la fel. Mai aveam cam o săptămână, iar eu făcusem doar câţiva paşi timizi pentru crearea unei poveşti SF.
Totul s-a schimbat marţi. Atunci am început să scriu efectiv povestea. Acum nu mai aveam timp să scriu cum îmi place mie, lălăit, scris multe idei cu stiloul pe o foaie de hârtie, pe care apoi să le transcriu într-un mod înflorit, în limbaj SF sau să le elimin. Nu! Acum era totul sau nimic. Scris direct în format electronic. Dacă chiar voiam să reuşesc, trebuia să sar câteva etape. Şi asta am făcut. Marţi, miercuri şi joi, am scris ca apucata. Mai bine zis, când am apucat. Şi prin tot programul meu foarte încărcat pe timpul zilei, am găsit timp de scris noaptea. Până târziu. Sau până devreme, a doua zi.
Vineri am trimis povestea câtorva persoane importante pentru mine, pentru a o citi şi primi critici. Critici, nu false aprecieri, cum că totul este frumos. Nu aveam nevoie de aşa ceva. Aveam nevoie de critici constructive, de genul care sunt puctele slabe, pentru a le putea îmbunătăţi. Plus că, atunci când scrii, ca autor ştii mult mai multe lucruri decât se regăsesc în poveste. De multe ori, totul pare atât de logic, încât mai omiţi o explicaţie sau două. Iar de vineri seara am început să primesc critici. Mi-am notat frumos toate semnele de întrebare pe care le-au avut primii mei cititori.
Sâmbătă şi duminică, iar nu am mai avut timp de nimic. Dar asta a fost poate un lucru bun. Luni, 30 octombrie, când am reînceput să analizez ce am scris, am putut privi povestea puţin mai obiectiv. Am început să lucrez punctual la tot ce am omis.
Ora 20,00. Povestea e gata. Citită, recitită, corectată, recorectată şi completată. Gata! O ultimă citire! Bineţeles că am mai găsit câteva greşeli!
La 21,30 am început să scriu e-mail-ul de înscriere în concurs. Aveam emoţii!
30 octombrie 2017. 21,58 – E-mail-ul cu povestea ataşată şi cu toate celelalte cerinţe bifate a plecat spre expeditor.
Apoi linişte! Relaxare! Nu am mai simţit deloc oboseala acelei săptămâni nebune care trecuse.
1 noiembrie 2017. Ora 09,06. Bucurie mare! Povestea „Salis” de Zia Tyvis a fost selecţionată pentru a apărea în volumul de povestiri SF. Mulţumesc Editura Berg!
V-am spus această poveste pentru că, de multe ori, tindem să renunţăm înainte de a începe ceva, sau de a încerca măcar. Iar uneori, e nevoie de puţin mai multă muncă ca să ajungi acolo unde îţi doreşti.
Ah, da! Era să uit! Glumesc, nu aş putea să uit ceva atât de important. Mulţumesc tuturor celor care m-au ajutat să găsesc puctele slabe ale poveştii şi să le transform! Vă sunt recunoscătoare! Vă ştiţi voi, nu vă numesc!
Acestea fiind zise, vă invit să treceţi pe la Târgul de carte „Gaudeamus”, la standul Expo Book Title, unde veţi găsi, printre altele şi volumul „Povestiri SF”. Vă doresc lectură plăcută!
Zia Tyvis 