Poate ați observat că nu am fost foarte activă, în ultima perioadă, pe rețelele de socializare. Mai bine zis, am fost chiar inactivă în mediul online, o bună perioadă de timp. A fost o perioadă de retragere, de redescoperire și de restabilire de obiective. Am citit, am analizat, m-am odihnit, m-am blocat, m-am reanalizat. Mi-am dat seama că viața înseamnă mișcare, dar uneori înseamnă și retragere. E un continuu joc de șah. Strategie. Poate această perspectivă a apărut sub influența uneia dintre cărțile pe care le-am citit în ultima perioadă: “NEBUNUL ALB” de Allex Trușcă. Acolo am găsit analogia vieții cu jocul de șah. Nu aș vrea să dau prea multe informații, deoarece sunt sigură că foarte mulți dintre voi abia așteptați să o citiți. Nu mai așteptați, pur și simplu, citiți-o!
Mi-a plăcut foarte mult, deoarece stilul lui de a scrie împletește filosofia, cu acțiunea, cu logica, strategia, teosofia, visele, visurile și dragostea, într-un mod revigorant. Mă gândesc că noi, oamenii, suntem eroii propriei noastre cărți, pe care o numim viață. Poate pe toți ne așteaptă un destin pe care uneori încercăm să-l refuzăm, dar nu facem decât să amânăm momentul îndeplinirii lui. Nu toți suntem meniți să salvăm lumea, dar toți suntem meniți pentru ceva. Poate că toate experiențele prin care trecem ne modelează, astfel încât să facem acel ceva. Și poate, o viață uneori nu e suficient să atingem acel nivel care să ne permită să ne îndeplinim destinul. De ce? Pentru că refuzăm să învățam din acele experiențe dureroase. Le negăm. Le ascundem. Nu ne permitem să plângem și încercăm să părem tari. Poate exact asta ne face fragili. Am început să mă îndepărtez de subiect.
Cartea e a noastră. Noi o scriem. Facem alegeri. Sunt bune? Nu știm. Din ce e plămădit eroul? Din experiențe, din tragedii, din foc și toate elementele naturii, din suflet, din sentimente și motivații. Uneori, eroul e singur. Alteori, are prieteni pe care se poate baza și care îl ajută. Fiecare erou e forțat să treacă prin experiențe care să-l pregătească pentru îndeplinirea destinului.
Nu mă pot abține să nu scriu un fragment care m-a marcat și m-a oprit pentru câteva minute pentru a-l analiza, ca mai apoi să-mi dau seama cât adevăr se ascunde acolo: “Cărțile au suflet, știi? Și, la fel ca oamenii, ele se deschid cu adevărat în fața celor cărora își doresc să le descopere, celor care stăruiesc să le înțeleagă. Poate că trebuie să le citești de zece ori și, de fiecare dată, vei găsi alt sens.”
Cred că fiecare cititor va găsi ceva cu care să rezoneze din acest roman. Este ceva diferit și îl recomand pentru pasionații de fantasy.
Cumpărați cartea, împrumutați-o de la bibliotecă sau de la un prieten și citiți-o! Abia aștept să aud și părerile voastre!
Și cum aș putea încheia acest scurt articol, dacă nu tot cu un citat din “Nebun”?
“Finalul e deschis, prietene, nimeni nu știe ce ne aduce clipa următoare.”
Vă doresc o săptămână frumoasă!
Zia Tyvis 